Revelații.

un cancer își cerșea din două-n două minute voie

în sufragerie să îmi zgârie pereții

 

(nu-l lăsam)

gândindu-mă la cum eu/alb voi veni să mă mângâi , mai apoi, cu varul pe spate

– mă tremură pe de-antregul corpului –

 

(pe sub piele, începeam să-mi văd venind

sufletul la gură.

eu/alb și eu/negru ne vom prinde cu găurile de podea, așteptând să treaca mai departe.)

 

eu/negru mă voi uita la mine cum îmi bat / cuie

-b-b-b-b-b-bine de tot în șiră-

 

(eu-alb și eu negru ne vom

agăța, după ora trei înainte de culcare

jegul de sub unghiul de nouăzeci de grade. )

 

ne vom plânge singură de milă…

 

-de față cu ferestra din colț-

să mă prind  nu prea departe,

 

de vreun tablou.

 

(eu-alb și eu negru ne vom

juca cu șase-șapte dimineața devreme, ascuțindu-mi dinții

de tavan.)

 

-doar să bată ceasul ora trei… să-l batem și noi cu ciocanul.-

 

 

 

L.