Revelații.

un cancer își cerșea din două-n două minute voie

în sufragerie să îmi zgârie pereții

 

(nu-l lăsam)

gândindu-mă la cum eu/alb voi veni să mă mângâi , mai apoi, cu varul pe spate

– mă tremură pe de-antregul corpului –

 

(pe sub piele, începeam să-mi văd venind

sufletul la gură.

eu/alb și eu/negru ne vom prinde cu găurile de podea, așteptând să treaca mai departe.)

 

eu/negru mă voi uita la mine cum îmi bat / cuie

-b-b-b-b-b-bine de tot în șiră-

 

(eu-alb și eu negru ne vom

agăța, după ora trei înainte de culcare

jegul de sub unghiul de nouăzeci de grade. )

 

ne vom plânge singură de milă…

 

-de față cu ferestra din colț-

să mă prind  nu prea departe,

 

de vreun tablou.

 

(eu-alb și eu negru ne vom

juca cu șase-șapte dimineața devreme, ascuțindu-mi dinții

de tavan.)

 

-doar să bată ceasul ora trei… să-l batem și noi cu ciocanul.-

 

 

 

L.

Păsărele verzi

Lumea-mi reproșează mereu că

sunt o visătoare,

(dar eu îi contrazic )

spunându-le că am capul întotdeauna gol și practic argumentul lor nu se bazează pe

concret –

 

 

Și totuși…

 

 

 

dacă stau să

mă gândesc,

uneori îmi face            plăcere            să-l umflu cu gaz ilariant și heliu,

 

 

împletindu-mi, mai apoi, un coșulet în jurul gâtului și

așteptând să mă urc

până la cer,

– să-mi văd casa de jos –

și toate astea pentru propriul amuzament și o imagine vizuală cât mai plăcută.

/Abia atunci poți spune că-s cu capul în nori…/

 

 

(până, desigur, mă sparge vreo vrabiuță

cu mintea ascuțită

înfigându-mi-se-n scalp.)

 

 

 

L.

Ziua 1

În fiecare seară
televizorul se uită la mine.
Ca să nu se plictisească,
ȋmi schimbă adesea hainele
şi-mi cere să fac tot felul
de tâmpenii.
Eu mă conformez –
nu vreau să-l văd plecând la Altex
pentru a-şi cumpăra un om nou.

 

F.

Dadaria se da in caluti de lemn

Într-o zi de un calm absolut, Eugenia se arucase sub tramvaiul cu numărul 3 de la etaj, strivindu-și cu totul mâinile sub roțile acestuia. Uitându-se de la stânga la dreapta, și de la drepta la stânga, la fiecare deget smuls din loc în parte, nu putu să nu observe cum, din profil , brațele sale începeau a semăna leit cu o felie proaspăt tăiată de salam de biscuiți.

Un copil, ținându-se strâns de unul din gardurile din apropiere, se aplecă în jos, își fixă ochii asupra brațelor sale, numără câte un deget de patru ori, mușcându-și ocazional vârful unghiilor ,scuipând, și arătând de fiecare dată cu aratătorul înspre femeia care, întinzându-se în mijocul străzii, deasupra șinelor, se gândea cum să-și croșeteze o pereche de mănuși când va ajunge înapoi acasă,  în apartamentul douăzeci și trei.

L.

Astm

Mi-ai delirat ȋn şoaptă, in timp ce te scuturai

“vreau să-mi ȋntind mâinile spre sânii de la capătul cel mai de sus …”

Apoi te-ai ȋntors pe partea cealaltă a saltelei.

 

 

Doar iubirea ni se auzea, ȋncet, pe scara blocului, respirand greoi.